Oricine a intrat vreodată într-o școală la finalul unei zile de cursuri știe cum arată: coridoare cu urme de pași, bănci mâzgălite, coșuri de gunoi pline. Într-o grădiniță, lucrurile stau și mai complicat – copiii ating totul, duc jucăriile la gură, iar un singur copil răcit poate declanșa un val de îmbolnăviri în toată grupa. Tocmai de aceea, curățenia în mediul educațional nu ține doar de estetică. E o chestiune de sănătate publică, reglementată prin legi clare pe care fiecare unitate de învățământ trebuie să le respecte.
Am pus cap la cap în acest ghid tot ce trebuie să știe un director de școală, un administrator, o firmă de curățenie sau chiar un părinte implicat: ce spune legislația, cum arată o procedură corectă de igienizare, ce produse sunt permise și ce greșeli pot costa scump – inclusiv prin amenzi.
Ce legi reglementează curățenia în școli și grădinițe din România
Hai să începem cu baza: legile. Fiindcă, deși pare un subiect „de gospodărie”, igienizarea unităților de învățământ este reglementată printr-un cadru legislativ destul de dens.
Principalul act normativ este Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1456/2020, care aprobă Normele de igienă din unitățile pentru ocrotirea, educarea, instruirea, odihna și recreerea copiilor și tinerilor. A fost publicat în Monitorul Oficial nr. 787 din 28 august 2020, iar la momentul intrării în vigoare a scos din uz vechile norme din 1995 (Ordinul nr. 1.955/1995). Prevederile sale se aplică la nivel național, tuturor unităților – publice sau private – care găzduiesc copii și tineri: de la creșe și grădinițe, la școli, licee, internate sau centre de vacanță. Dacă nu respecți ce scrie acolo, riscul este concret: sancțiuni contravenționale aplicate de inspectorii Ministerului Sănătății.
Pe lângă acest ordin, mai sunt câteva acte relevante:
ROFUIP-ul (Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar), aprobat prin Ordinul nr. 5.726/06.08.2024 și aplicabil din anul școlar 2024–2025, trasează responsabilitățile conducerii în ce privește organizarea generală, inclusiv igiena.
Legea educației naționale nr. 1/2011, cu toate modificările ulterioare, stabilește la nivel de principiu obligația de a asigura un mediu educațional sigur.
Ordinul nr. 600/2018 privind Codul controlului intern managerial al entităților publice – relevant mai ales pentru modul în care se documentează și monitorizează procedurile operaționale de igienizare.
Cine răspunde de curățenia din unitățile școlare și ce obligații are
Mulți cred că igienizarea e treaba exclusivă a „femeii de serviciu”. Realitatea e că responsabilitatea stă, în primul rând, pe umerii conducerii unității de învățământ. Art. 20 din Normele aprobate prin Ordinul 1456/2020 e foarte explicit în această privință.
Întreținerea zilnică și dotarea cu produse profesionale
Directorul și echipa administrativă trebuie să asigure întreținerea igienică zilnică a întregului perimetru – teren, clădiri, instalații, mobilier – dar și reparațiile curente, care se fac anual sau ori de câte ori situația o cere. Nu e suficient să existe un mop și o găleată pe undeva prin debara. Legea cere ca unitatea să fie dotată permanent cu ustensile, produse biocide avizate de Comisia Națională de Produse Biocide (CNPB) și echipamente profesionale de curățenie.
Depozitarea corectă a produselor de curățenie
Mai mult, aceste produse nu se țin oriunde. Trebuie depozitate în oficii de curățenie amenajate corespunzător: cu lavoar cu apă caldă și rece, ventilație naturală și pardoseală lavabilă. Accesul copiilor la aceste spații este interzis.
Echipamentul de protecție al personalului
Pe partea de personal, angajații care fac curățenia trebuie să aibă vestiare cu dulapuri separate – unele pentru hainele de stradă, altele pentru echipamentul de protecție. Asta vale și pentru personalul din blocul alimentar, dacă unitatea are cantină.
Controlul igienei individuale a elevilor
Nu în ultimul rând, conducerea are obligația de a verifica periodic cum arată elevii din punct de vedere al igienei personale și al ținutei. Pare vechi și „de modă veche”, dar e prevăzut expres în lege.
Dotări obligatorii în grupurile sanitare din școli și grădinițe
Art. 7 din Ordinul 1456/2020 nu lasă loc de interpretări: fiecare grup sanitar trebuie echipat cu un minim de dotări, fără excepție.
Concret, la fiecare baie trebuie să existe săpun lichid cu dispenser (ideal cu senzor, ca să nu fie nevoie de atingere), prosoape de hârtie sau uscător profesional de mâini, hârtie igienică și coș de gunoi cu capac și sac menajor. Sună banal? Poate. Dar oricine a vizitat o școală din mediul rural știe că aceste lucruri nu sunt deloc de la sine înțelese.
Grupurile sanitare destinate copiilor trebuie să fie separate de cele ale personalului și repartizate proporțional la fiecare etaj al clădirii. La unitățile de elevi, separarea se face și pe sexe – inclusiv la vestiarele sălii de sport.
Dimensionarea instalațiilor sanitare se face ținând cont de vârsta și numărul copiilor, conform normativelor din același ordin.
Ce produse și ustensile de curățenie sunt permise în unitățile de învățământ
Nu orice mop și nu orice detergent sunt potrivite într-o școală. Legea vine cu reguli precise, iar ignorarea lor poate duce la probleme – de la ineficiență în curățenie, până la contaminare încrucișată între spații.
Primul lucru important: ustensilele trebuie marcate sau etichetate în funcție de destinație. Un set pentru săli de clasă, altul pentru holuri, altul pentru bucătărie și altul pentru grupurile sanitare. De ce? Pentru a respecta codul european al culorilor materialelor de curățenie și pentru a preveni ca bacterii din toaletă să ajungă pe mesele din cantină, de exemplu.
Lavetele din microfibră sunt recomandate în mod special. Sunt eficiente, nu lasă fire și curăță bine chiar și cu cantități minime de detergent. Se înlocuiesc periodic sau ori de câte ori și-au pierdut proprietățile.
Legea interzice mopurile cu franjuri (cu excepția celor care suportă termodezinfecție) și impune ca un mop plat să acopere maximum 20 de metri pătrați. Când treci în altă încăpere, schimbi mopul. Punct.
În ceea ce privește de exemplu curățenia în cabinetele medicale și cele stomatologice au propriile seturi de curățenie, complet separate de restul unității.
Etapele curățeniei zilnice în școli – de la pregătire la verificare
Să spunem lucrurilor pe nume: curățenia într-o școală nu înseamnă „o dată cu mopul seara și gata”. E un proces cu pași clari, care trebuie respectați în ordine.
Pregătirea produselor și echipamentelor de curățenie
Înainte de orice, personalul de curățenie verifică stocul de produse. Sunt suficiente? Sunt în termen? Echipamentele funcționează? Se pregătesc soluțiile conform instrucțiunilor producătorului – nu „după ochi”. Se pun mănușile, masca și halatul de protecție.
Curățenia zilnică a sălilor de clasă
Zilnic se face măturare umedă sau aspirare mecanică – praful nu se ridică niciodată cu mătură uscată, pentru că doar îl împrăștii în aer. Se șterg banchile, catedra, clanțele ușilor, întrerupătoarele, prizele. Dacă școala funcționează în două schimburi, clasa se curăță complet la fiecare schimb de tură. La fiecare pauză, clasele se aerisesc obligatoriu.
Igienizarea holurilor și a spațiilor comune
Pardoselile se curăță de 2–3 ori pe zi, în funcție de cât de intens este traficul. Mânerele ușilor și alte suprafețe pe care le ating sute de mâini zilnic se igienizează constant. Lambriurile se curăță o dată pe săptămână. Un covoraș la intrare face mai mult decât ai crede – reține o parte consistentă din noroi și praf.
Curățenia și dezinfecția grupurilor sanitare
Aici nu e loc de compromis. Grupurile sanitare se spală și dezinfectează zilnic, iar în perioadele cu trafic intens, de mai multe ori pe zi. Se folosesc patru lavete de culori diferite: una pentru mânerele ușilor și mecanismul de tras apă, una pentru pereții și ușa cabinei, una pentru capacul toaletei și una pentru pardoseală. Consumabilele (săpun, hârtie, prosoape) se completează pe loc, nu „când apucăm”.
Igienizarea cantinei și a sălii de mese
Mesele și scaunele se dezinfectează după fiecare serie de copii care mănâncă. Pardoseala se curăță de resturi alimentare și se spală imediat după masă. Personalul respectă strict regulile de manipulare a alimentelor.
Aerisirea și ventilarea spațiilor școlare
Ventilarea naturală se face în mai multe reprize pe parcursul zilei – dimineața devreme, la pauze, la prânz și seara – câte minimum 20 de minute. Aparatele de recirculare a aerului sunt interzise. Ferestrele se țin deschise cât mai mult, cu condiția ca acest lucru să nu pună în pericol siguranța copiilor (de exemplu, ferestre care nu sunt la îndemâna lor).
Verificarea finală a curățeniei
La final, cineva verifică vizual toate spațiile curățate. Dacă ceva nu arată cum trebuie, se remediază pe loc. Nu a doua zi. Nu „la curățenia generală”.
Curățenia în grădinițe – de ce regulile sunt mai stricte și cum se aplică
Dacă într-o școală regulile sunt serioase, într-o grădiniță sunt și mai stricte – din motive evidente. Un copil de 3-4 ani nu se gândește înainte de a pune un obiect în gură. Explorează lumea prin atingere, prin gust, prin miros. Iar sistemul lui imunitar abia se construiește. Un virus care la un adult provoacă o ușoară indispoziție poate trimite un preșcolar la medic.
Frecvența curățeniei în grădinițe – de câte ori pe zi
Ordinul 1456/2020 prevede că în unitățile preșcolare curățenia se face de trei ori pe zi: înainte de începerea activității, după somnul de prânz și la sfârșitul programului. Suprafețele care sunt atinse des – mese, scaune, mânere – se igienizează chiar mai frecvent.
Curățenia jucăriilor din grădiniță
Jucăriile sunt un capitol aparte. Se spală zilnic, iar unele de mai multe ori pe zi. Cele care nu pot fi spălate (peluche, obiecte poroase) se scot din uz. Copiii nu aduc jucării de acasă și folosesc materiale de lucru individuale – fiecare cu ale lui.
Igienizarea lenjeriei și a cazarmamentului
Fiecare copil are pat propriu, care nu e folosit de altcineva. Lenjeria și păturile se spală prin înmuiere cu detergenți în concentrație de 0,5%, apoi se fierb și se limpezesc. Călcarea se face cu fier de călcat sau stație de abur la minimum 130°C. E mult mai mult decât o simplă „spălare la mașină la 40 de grade”.
Igienizarea spațiului de schimbat scutece
Schimbarea scutecelor se face pe o masă dedicată, într-un spațiu dotat cu chiuvetă racordată la apă caldă și rece. Zona se igienizează după fiecare utilizare – nu la sfârșitul zilei.
Curățenia generală săptămânală în grădinițe
Curățenia generală se face săptămânal în grădinițe, spre deosebire de școli, unde este prevăzută mai ales la reluarea cursurilor după vacanțe.
Igiena alimentară și aerisirea după masă
După fiecare masă, sala de grupă se curăță și se aerisește obligatoriu timp de 15–30 de minute, în funcție de anotimp. Recipientele din care beau copiii apă între mese sunt individuale, confecționate din materiale sigure și păstrate astfel încât să nu se contamineze.
Cum se face curățenia generală periodică în unitățile de învățământ
Curățenia zilnică, oricât de temeinică ar fi, nu acoperă tot. De aceea, legea prevede și curățenia generală – un proces mai amplu, care se realizează la intervale regulate.
În creșe și grădinițe, aceasta se face săptămânal și include dezinfecția mobilierului și a pardoselilor. În școli și internate, curățenia generală se programează obligatoriu înainte de reluarea cursurilor după fiecare vacanță, dar și ori de câte ori situația o impune.
Reparațiile curente ale încăperilor trebuie efectuate anual sau la nevoie. Un detaliu pe care mulți îl trec cu vederea: nisipul din nisipare trebuie înlocuit complet înainte de fiecare an școlar – nu completat, ci înlocuit.
Concret, curățenia generală presupune: desprăfuirea tavanelor, pereților, corpurilor de iluminat și jaluzelelor, igienizarea prizelor, întrerupătoarelor și caloriferelor, spălarea geamurilor pe ambele fețe, curățarea ușilor și a tâmplăriei, igienizarea în profunzime a pardoselilor, curățarea completă a obiectelor sanitare, a faianței și oglinzilor, și, evident, golirea și spălarea coșurilor de gunoi.
Dezinfecția în școli și grădinițe – reguli, produse autorizate și metode corecte
Un lucru pe care mulți îl confundă: curățenia și dezinfecția nu sunt același lucru. Poți avea o sală de clasă care arată impecabil, dar care e plină de germeni. Și invers – o încăpere dezinfectată, dar plină de praf. De aceea, regula de bază spune clar: mai întâi cureți, apoi dezinfectezi. Una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Ce produse de dezinfecție sunt autorizate în școli
Produsele folosite pentru dezinfecție trebuie să fie avizate de Comisia Națională de Produse Biocide. Nu e suficient să cumperi „un spray antibacterian” de la supermarket. Mai ales în spațiile unde copiii vin în contact direct cu obiectele – bănci, jucării, mese de masă – se folosesc agenți de curățare care nu sunt dăunători sănătății lor. Produsele pe bază de clor agresiv sau alți compuși iritanți se evită, în special la creșe și grădinițe.
Metode de aplicare a dezinfectanților pe suprafețe
Ca metode de aplicare, cele mai utilizate sunt: ștergerea (recomandată ca metodă principală pentru dezinfecția curentă), pulverizarea, imersia și nebulizarea. Indiferent de metodă, trebuie respectat strict timpul de contact indicat de producător – adică durata în care soluția stă pe suprafață înainte de a fi ștearsă.
Ce suprafețe se dezinfectează cu prioritate
Suprafețele pe care trebuie să te concentrezi? Clanțele ușilor, întrerupătoarele de lumină, mânerele, balustradele, mesele și băncile, dispozitivele de evacuare a apei de la toalete, dar și echipamentele de joacă – tobogane, ţarcuri, leagăne.
Mobilierul se dezinfectează periodic, iar în cazul creșelor și grădinițelor, jucăriile se dezinfectează zilnic sau chiar de mai multe ori pe parcursul zilei.
Dezinsecția și deratizarea în unități de învățământ – frecvență și obligații legale
Pe lângă curățenie și dezinfecție, mai există două proceduri obligatorii pe care multe școli le tratează superficial: dezinsecția (combaterea insectelor) și deratizarea (combaterea rozătoarelor).
Frecvența dezinsecției și deratizării conform legii
Art. 15 alin. (2) din Ordinul 1456/2020 stabilește frecvența: dezinsecția periodică se face o dată la 3 luni, iar deratizarea la maximum 6 luni sau ori de câte ori e necesar. Între aceste intervenții programate, se aplică proceduri curente de întreținere – mai ales în zonele unde se constată prezența insectelor sau rozătoarelor.
Contractarea firmelor autorizate de DDD
Aceste servicii nu pot fi făcute „de capul lor” de personalul școlii. Legea cere contracte cu firme autorizate, iar lucrătorii care execută operațiunile trebuie să dețină certificate de absolvire emise conform reglementărilor în vigoare.
Amplasarea platformelor de colectare a deșeurilor
Un alt detaliu important: platformele unde se colectează gunoiul trebuie amplasate la minimum 10 metri de clădirea unității. Dacă le ții lângă intrare sau lângă curtea de joacă, nu doar că încalci legea, dar atragi exact dăunătorii pe care încerci să-i combați.
Igiena personală a elevilor și educația sanitară în unitățile de învățământ
Poți avea cea mai curată școală din țară, dar dacă elevii nu se spală pe mâini după ce ies de la toaletă, efortul e compromis. De aceea, normele prevăd și o componentă de educație sanitară, în care responsabilitatea revine deopotrivă personalului didactic, celui medical și conducerii.
Spălarea corectă a mâinilor – regula celor 20 de secunde
Copiii trebuie învățați – și ajutați, acolo unde e cazul – să se spele pe mâini cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde. Săpunul lichid și prosoapele de hârtie trebuie să fie accesibile permanent, nu „doar când vine inspecția”.
Supravegherea igienei la masa copiilor
În grădinițe, înainte de fiecare masă, copiii se spală pe mâini sub supravegherea educatoarelor. La preșcolari, respectarea normelor de igienă la masă e verificată atât de educatoare, cât și, prin sondaj, de personalul medical al unității.
Verificarea periodică a igienei personale
Conducerea are și obligația de a face controale periodice legate de igiena personală a copiilor – cum arată, cum sunt îmbrăcați, dacă există semne de neglijare. Când constată probleme, trebuie să acționeze.
Ventilație și microclimat în sălile de clasă – ce prevede legislația
Temperatura și calitatea aerului din sălile de clasă au un impact real asupra sănătății și atenției copiilor. Normele sunt destul de precise în această privință.
Temperatura și ventilația în sălile de clasă
Pe timpul iernii, temperatura în clasă trebuie menținută la 18–20°C. Ventilația naturală este obligatorie la fiecare pauză, iar toate încăperile în care stau copii trebuie prevăzute cu posibilitatea de aerisire naturală.
Cubajul de aer per copil în grădinițe
Pentru grădinițe, normele merg și mai în detaliu: în camerele de grupă cu triplă funcționalitate (unde copiii mănâncă, se joacă și dorm), cubajul minim de aer este de 8 metri cubi per copil. Dacă încăperea e folosită doar pentru activități educative, coboară la 5 mc/copil.
Accesul la apă potabilă în spațiile de recreație
În spațiile de recreație – curți interioare sau exterioare – trebuie amenajate surse de apă potabilă, fie cu jet ascendent, fie prin dozatoare echipate cu pahare de unică folosință.
Procedura operațională de curățenie și dezinfecție – ce documente sunt necesare
O regulă nescrisă în orice instituție publică: dacă nu e pe hârtie, nu există. Fiecare unitate de învățământ trebuie să aibă o procedură operațională formalizată pentru asigurarea igienei. Nu un document ținut într-un sertar, ci unul activ, aplicat zilnic și verificabil.
Această procedură conține mai multe componente.
Programul de curățenie și dezinfecție
În primul rând, un program de curățenie și dezinfecție, care detaliază operațiile zilnice, dezinfecția curentă și cea periodică, cu frecvențe și metode clar descrise.
Graficul de curățenie pe zone
Apoi, un grafic de curățenie – afișat vizibil în fiecare sector (holuri, săli de clasă, grupuri sanitare, spații exterioare), cu indicarea responsabilităților pe zone.
Registrul de evidență a operațiunilor de igienizare
Un registru de evidență în care se notează ce operațiuni s-au făcut, când, de către cine și cu ce produse. Sună birocratic, dar e exact ceea ce verifică inspectorii la control.
Contracte și fișe tehnice obligatorii
Contractele cu firmele autorizate de dezinsecție și deratizare, împreună cu procesele-verbale ale intervențiilor.
Și, nu în ultimul rând, fișele tehnice și certificatele de conformitate pentru fiecare produs de curățenie achiziționat. Un detergent fără fișă tehnică nu are ce căuta într-o școală.
Amenzi și sancțiuni pentru nerespectarea normelor de igienă în școli
Legea nu doar recomandă – sancționează. Nerespectarea normelor de igienă se constată de către inspectorii Ministerului Sănătății și se pedepsește contravențional. Printre faptele care pot atrage amenzi se numără: lipsa curățeniei permanente în incinta și anexele unității, neaprovizionarea cu materialele necesare pentru curățenie, dezinfecție, dezinsecție și deratizare, precum și încălcarea condițiilor igienico-sanitare prevăzute de legislația în vigoare.
Nu e vorba de sume simbolice. Iar dincolo de amendă, consecința reală e că ai copii care se îmbolnăvesc, părinți care își pierd încrederea și o unitate de învățământ cu reputația pătată.
Pe scurt
Curățenia într-o școală sau grădiniță nu e o corvoadă administrativă. E un angajament față de sănătatea copiilor, reglementat prin legi precise și verificat prin controale periodice. Un mediu curat înseamnă mai puține absențe, mai puține epidemii și mai multă liniște – pentru copii, pentru dascăli și pentru părinți.
Rețeta e simplă în teorie, dar cere disciplină în practică: cunoști legea, aplici procedura cu produse și ustensile adecvate, documentezi tot ce faci și implici pe toată lumea – de la director la îngrijitoare, de la educatoare la părinți.
Pentru instituțiile care doresc să externalizeze complet procesul de igienizare și să respecte toate standardele de curățenie profesională, colaborarea cu o echipă specializată poate face diferența atât din punct de vedere al eficienței, cât și al siguranței. Dacă vrei să descoperi toate opțiunile disponibile pentru spații educaționale, birouri sau alte tipuri de locații, poți consulta pagina dedicată de servicii de curățenie, unde sunt prezentate în detaliu toate serviciile oferite de One Way.
Surse și referințe legislative
- Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1456/2020 – pentru aprobarea Normelor de igienă din unitățile pentru ocrotirea, educarea, instruirea, odihna și recreerea copiilor și tinerilor (M.Of. nr. 787/28.08.2020)
- ROFUIP – Ordinul nr. 5.726/06.08.2024 – Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar
- Legea nr. 1/2011 – Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare
- Ordinul nr. 600/2018 – privind aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice
- Normele tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea (03.09.2021) – aplicabile unităților sanitare, cu principii transferabile
- Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – privind produsele biocide