Dacă lucrezi într-o unitate sanitară sau administrezi una, știi deja că standardele de igienă nu sunt negociabile. Dar între a ști asta și a aplica corect fiecare protocol există o distanță pe care mulți o subestimează – până la primul control DSP sau până când apare un focar de infecție nosocomială.

Conform datelor Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, între 5 și 10% dintre pacienții internați în spitalele europene contractează o infecție în timpul spitalizării. O parte semnificativă dintre acestea are legătură directă cu deficiențe în procesul de igienizare – nu neapărat cu lipsa voinței, ci cu aplicarea incorectă a protocoalelor.

Am pus cap la cap în acest ghid tot ce trebuie să știe un administrator de unitate sanitară, un manager de facilități sau o firmă de curățenie care lucrează în mediul medical: ce spune legea, cum arată un protocol corect, ce produse sunt permise și care sunt greșelile care pot duce la suspendarea avizului sanitar.

Ce spune legea – cadrul normativ în vigoare

Baza legală este Ordinul MS nr. 1761/2021, care reglementează normele tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în toate unitățile sanitare din România – publice și private, de la cabinet individual până la spital universitar. A înlocuit vechiul Ordin nr. 961/2016 și aduce cerințe mai clare privind documentarea intervențiilor și diferențierea protocoalelor pe categorii de risc.

Completează cadrul normativ:

• Ordinul MS nr. 1101/2016 – prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale
• Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – avizarea și utilizarea produselor biocide
• Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, cu modificările ulterioare

Nerespectarea acestor norme poate atrage sancțiuni contravenționale, suspendarea autorizației sanitare sau, în cazuri grave, răspundere penală dacă se demonstrează legătura dintre deficiențele de igienizare și un focar de infecție.

Curățenie vs. dezinfecție – de ce diferența contează în practică

Mulți le tratează ca pe același lucru dar nu sunt:.

Curățenia îndepărtează murdăria vizibilă și reziduurile organice prin acțiune mecanică – frecare, ștergere, aspirare. Reduce încărcătura microbiană, dar nu o elimină.

Dezinfecția distruge microorganismele patogene rămase după curățenie, prin acțiunea chimică a dezinfectanților avizați. Aplicată pe o suprafață murdară, eficacitatea ei scade semnificativ – substanțele organice neutralizează o parte din principiul activ înainte să acționeze asupra bacteriilor sau virusurilor.

Regula simplă și fără excepții: mai întâi cureți, apoi dezinfectezi. Niciodată invers, niciodată doar una dintre ele.

Sterilizarea este al treilea proces din lanț și se aplică exclusiv instrumentarului și dispozitivelor medicale reutilizabile – nu suprafețelor.

Categorii de risc și protocoale diferențiate

Ordinul 1761/2021 clasifică spațiile dintr-o unitate sanitară în trei categorii de risc. Această clasificare determină frecvența intervențiilor, tipul dezinfectanților și echipamentul de protecție necesar.

Zone cu risc scăzut

Recepție, săli de așteptare, coridoare administrative, birouri. Protocol standard de curățenie zilnică și dezinfecție de suprafață cu spectru bactericid de bază. Deși riscul infecțios este redus, sunt primele spații pe care le vede orice pacient – și primele care formează o impresie despre standardele instituției.

Zone cu risc intermediar

Cabinete de consultații, saloane de spitalizare cu pacienți aseptici, laboratoare de diagnostic, farmacii interne. Dezinfectanți cu spectru larg: bactericid, virucid, fungicid. Materialele de curățenie sunt codificate pe culori și alocate exclusiv acestei categorii. Frecvență minimă: de două ori pe zi pentru suprafețele de contact frecvent.

Zone cu risc crescut

Săli de tratament invaziv, secții de boli infecțioase, laboratoare de microbiologie, blocuri operatorii, secții ATI. Protocol strict, dezinfectanți cu spectru extins, timp de contact respectat cu exactitate, echipament individual de protecție complet. Frecvență: minimum de trei ori pe zi sau ori de câte ori situația o impune.

Etapele corecte ale unei intervenții de igienizare

1. Pregătirea

Se verifică dotarea completă înainte de orice intervenție: lavete codificate pe culori, mopuri plate dedicate per zonă, dezinfectanți avizați cu concentrația pregătită conform instrucțiunilor producătorului, echipament individual de protecție. Soluțiile dezinfectante se pregătesc în ziua utilizării – eficacitatea se reduce după diluare, mai ales la expunere la lumină sau temperaturi ridicate.

2. Curățenia mecanică – ordinea contează

Regula de bază: dinspre curat spre murdar, de sus în jos, dinspre interior spre exterior.

Se începe cu suprafețele suspendate – corpuri de iluminat, rafturi superioare – se continuă cu pereții, ușile și mobilierul, iar pardoseala se curăță ultima. Mopul plat se schimbă la fiecare 20 mp sau la trecerea în altă încăpere. Același mop utilizat în mai multe încăperi este o sursă directă de contaminare încrucișată.

3. Dezinfecția – timpul de contact nu este opțional

După curățenia mecanică se aplică dezinfectantul conform fișei tehnice. Cel mai frecvent ignorat parametru: timpul de contact – durata în care soluția trebuie să rămână umedă pe suprafață pentru a-și exercita eficacitatea. Ștergerea înainte de expirarea acestui timp anulează efectul dezinfectant. Fiecare produs are propriul timp de contact specificat în aviz – nu există o regulă universală.

4. Documentarea – fără excepții

Fiecare intervenție se închide cu completarea fișei de lucru: data, ora, personalul implicat, zonele acoperite, produsele utilizate cu lotul și concentrația aplicată. Intervențiile nedocumentate nu există din perspectiva unui audit DSP sau ANMCS. Documentația se arhivează și se pune la dispoziție la orice solicitare a autorităților de control.

Codul culorilor – standardul care previne contaminarea încrucișată

Fiecare set de lavete și mopuri rămâne fix pe zona lui. Transferul unui material dintr-o zonă în alta – chiar și temporar – constituie o breșă de protocol cu consecințe reale.

Produsele biocide – ce este permis

Ordinul 1761/2021 impune utilizarea exclusivă a dezinfectanților avizați de Comisia Națională pentru Produse Biocide (CNPB). Un produs fără aviz valabil nu poate fi utilizat legal într-o unitate sanitară, indiferent de ce declară producătorul pe ambalaj.

Criteriile practice de selecție:

• Spectrul de activitate – bactericid, virucid, fungicid, sporicid, în funcție de zona de risc
• Compatibilitatea cu suprafața – dezinfectanții pe bază de clor pot deteriora metalul sau decolora plasticul
• Timpul de contact – relevant pentru frecvența intervențiilor
• Toxicitatea – în spații cu ventilație redusă sau în prezența pacienților, se preferă produse cu volatilitate scăzută

Textilele medicale – un aspect frecvent subestimat

Lenjeria de pat, halatele, echipamentele de protecție și prosoapele utilizate în unitățile sanitare sunt vectori de transmitere a agenților patogeni dacă nu sunt procesate corect. Spălarea la 40°C nu este suficientă.

Standardele impun procesarea la minimum 70°C timp de 25 de minute sau la 60°C cu dezinfectant chimic avizat, conform EN 14065 – norma europeană pentru controlul biocontaminării în procesele de spălare a textilelor.

Unitățile care nu dispun de spălătorie proprie certificată ar trebui să apeleze la un furnizor extern specializat în spălătorie profesională pentru textile medicale, care poate garanta conformitatea procesului și poate furniza documentația necesară auditurilor. Este un aspect trecut frecvent cu vederea în externalizarea serviciilor de facility management, dar cu implicații directe asupra controlului infecțiilor.

Cele mai frecvente greșeli – și cum le eviți

Același material de curățenie în zone cu risc diferit. O lavetă folosită în grupul sanitar nu are ce căuta pe suprafața unui birou medical. Este cea mai frecventă sursă de contaminare încrucișată și una dintre primele verificate la control.

Ignorarea timpului de contact. Aplicarea și ștergerea imediată a dezinfectantului anulează eficacitatea produsului. Personalul trebuie instruit explicit pe acest parametru pentru fiecare produs utilizat.

Reutilizarea soluțiilor dezinfectante. Soluțiile diluate se utilizează în ziua preparării. A doua zi, concentrația activă nu mai poate fi garantată.

Lipsa documentației. Un audit DSP nu acceptă că „s-a făcut curățenie” – acceptă fișa de lucru completată corect.

Personal neinstruit specific pentru mediul medical. Un angajat format exclusiv pentru birouri sau spații comerciale nu cunoaște protocoalele de circuit, codificarea materialelor sau gestionarea deșeurilor pe categorii de risc. Sunt lucruri diferite și tratarea lor la fel generează probleme reale.

Când externalizarea are sens – și ce să verifici

Externalizarea curățeniei și dezinfecției către o firmă specializată este o decizie corectă pentru multe unități sanitare – mai ales pentru cele private care nu vor să gestioneze intern recrutarea, instruirea și înlocuirea personalului de curățenie. Condiția este să alegi furnizorul potrivit.

Când evaluezi un furnizor de servicii de curățenie pentru spații medicale, verifică concret:

• Are experiență documentată în unități sanitare – nu doar în birouri sau spații comerciale
• Personalul este instruit specific pentru mediul medical și cunoaște protocoalele de circuit
• Utilizează exclusiv produse biocide avizate CNPB, cu fișe tehnice disponibile la cerere
• Poate furniza documentație completă pentru auditurile DSP și ANMCS
• Acoperă și servicii conexe – inclusiv procesarea textilelor medicale și, dacă este nevoie, un pachet integrat de facility management care să elimine fragmentarea între mai mulți furnizori

Un singur furnizor care acoperă curățenia spațiilor, dezinfecția și procesarea textilelor simplifică semnificativ atât logistica operațională, cât și documentația pentru controale. Nu este un detaliu minor – este diferența dintre o gestionare reactivă și una cu adevărat predictibilă a igienei instituției.

Surse și referințe legislative

1. Ordinul MS nr. 1761/2021 – Norme tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare
2. Ordinul MS nr. 1101/2016 – Norme de supraveghere, prevenire și limitare a IAAM
3. Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – privind produsele biocide
4. EN 14065 – Biocontamination control system for textiles laundered in laundry
5. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
6. ECDC – Healthcare-associated infections, annual epidemiological report